Fericirea

 Natura fericirii și caracteristicile unei vieți împlinite sunt aspecte care preocupă oamenii de foarte mult timp. Atât filozofia estică cât și cea vestică consideră că nu este suficient doar să trăim, ci să trăim frumos și bine. Deși fericirea până de curând era abordată doar de filozofi, în ultimele decenii fericirea a fost abordată și de psihologi, sociologi, de cei care se preocupă în mod special de științele sociale și comportamentale.

În prezent, fericirea este abordată prin două paradigme: cea hedonică și cea eudaimonică.

Din perspectiva hedonică, fericirea este reprezentată de emoțiile pozitive pe care le simțim atunci când obținem lucrurile pe care ni le dorim sau avem posibilitatea să facem ceea ce ne dorim. Filozoful Epicur susține că fericirea este scopul ultim al ființei umane și ea este definită ca absența durerii în corp și a frământării în suflet. Acesta nu încurajează căutarea plăcerii senzuale, ci atingerea unei stări de spirit caracterizate prin liniște interioară și absența îngrijorării. În opinia lui John Loke, oamenii simt repulsie față de durere și sunt atrași în mod natural de plăcere. După psihologi, indicatorul principal al fericirii este starea subiectivă de bine (subjective well-being) și cuprinde: satisfacția legată de viață, afectivitatea pozitivă (frecvența emoțiilor și dispozițiilor afective pozitive) și afectivitatea negativă (niveluri scăzute ale emoțiilor și dispozițiilor afective negative) (Szentagotai-Tătar, David, 2017).

            Fericirea depinde de mai mulți factori. De exemplu, fericirea este corelată cu factorii genetici și de personalitate. Chiar dacă lucrurile care ni se întâmplă ne influențează emoțiile pe moment, tindem să revenim destul de repede la un nivel de bază predeterminat, caracteristic fiecăruia. Acest nivel de bază este influențat genetic. Se consideră că până la 50% din varianța fericirii este atribuită factorilor genetici (Lykken & Tellegen, 1996). Dintre trăsăturile de personalitate, extraversia și neuroticismul sunt asociate cu fericirea. Extraversia ne predispune la emoții pozitive iar neuroticismul la emoții negative. Alte trăsături de personalitate care pot fi corelate cu starea de bine sunt conștiinciozitatea, agreabilitatea, flexibilitatea, defensivitatea, lipsa nevoii de control (DeNeve & Cooper, 1998). Doar 10% din varianța stării de bine este influențată de condițiile de viață. Prin urmare, evenimentele obișnuite din viața noastră (fie ele pozitive sau negative) au un impact limitat asupra fericirii noastre, timp de aproximativ 2 luni (Lyubomirsky, King, & Diener 2005).

Alți factori care sunt corelați cu fericirea sunt relațiile sociale, factorii socio-demografici.

Un element central al stării de bine sunt relațiile profunde, calde și stabile cu ceilalți. Nevoia de relaționare este o nevoie fundamentală a ființei umane. Studiul psihologului Seligman (2002) a scos în evidență că viața interpersonală bogată și satisfăcătoare este una dintre cele mai relevante diferențe între cei care se declară foarte fericiți, cei relativ fericiți și cei nefericiți. Oamenii fericiți petrec mai mult timp cu ceilalți, socializează mai mult, relațiile lor sociale sunt foarte bune. Însă starea de bine este prezisă de gradul de intimitate și mulțumire în relații, nu de numărul acestora. Ultimele studii arată că starea de bine crește pe măsura înaintării în vârstă, în ciuda pierderilor și dificultăților inerente acestei etape ale vieții. De asemenea, venitul se asociază cu toate componentele stării de bine. Oamenii cu un nivel de trai scăzut sunt mai puțin mulțumiți de propria viață și au mai multe emoții negative. În studiul lor, Daniel Kahneman și Angus Deaton (2010) au urmărit legătura dintre fericire și venit și au ajuns la concluzia că deși satisfacția legată de viață crește liniar odată cu creșterea venitului, componenta emoțională a stării de bine crește până la un anumit nivel, după care un plus de bogăție nu mai aduce un plus de emoții pozitive. Lipsa banilor se asociază cu emoții negative, cu o evaluare nefavorabilă a vieții. Însă, dincolo de un anumit prag, care reflectă un nivel de trai decent, prezența banilor nu reprezintă calea spre fericire, nici spre reducerea stresului, cu toate că un venit ridicat crește mulțumirea legată de propria viață.

            Din perspectiva eudaimonică, fericirea se leagă de o virtute și nu poate fi redusă doar la o plăcere. Fericirea este binele suprem, reprezintă scopul tuturor acțiunilor noastre, iar esența ei constă în a trăi virtuos și în a atinge excelența (Ryff & Singer, 2008). Rațiunea este virtutea omului. Aristotel considera că „actul specific omului este un anumit mod de viață, constând în activitatea sufletului și în actele ce se conformează rațiunii; propriu omului desăvârșit este să facă toate acestea bine și frumos, executând perfect fiecare act, după virtutea care îi este proprie”. Adepții acestei teorii consideră primordială autorealizarea, alegerea și urmărirea scopurilor ce sunt în acord cu natura noastră. Fericirea este o consecință a unei vieți bine trăite și nu o trăire de scurtă durată (McMahon, 2004). Aceasta perspectivă eudaimonică a fost însușită și de câțiva psihologi precum Maslow și Rogers.

            Se pot distinge la persoanele fericite câteva caracteristici și comportamente. De exemplu, modul de gândire asupra vieții și modul în care interpretează evenimentele care li se întâmplă. Un mod de gândire disfuncțional este un factor de risc pentru apariția și menținerea problemelor emoționale, comportamentale. De asemenea, persoanele care au ca trăsătură generală recunoștința au un nivel crescut al stării de bine, nu au gânduri dezadaptative legate de lume, sine, viitor. Optimismul este o altă caracteristică a oamenilor fericiți. Prin așteptările pozitive legate de viitor, acești oameni pot influența starea de bine mentală, fizică, dar și modul în care reacționează atunci când se confruntă cu evenimente mai puțin plăcute (Carver, Scheier & Segerstrom, 2010). Anumite comportamente care sunt realizate în mod sistematic pot duce la o creștere stabilă a stării de bine. De exemplu, acțiunile altruiste și comportamentele prosociale sunt în legătură directă cu starea de bine. Oamenii fericiți au tendința de a se angaja într-o măsură mai mare în comportamente care exprimă bunătate. Studiile arată că voluntariatul, îngrijirea unei persoane, oferirea de suport social și emoțional sau cheltuirea unor bani în folosul altora aduc beneficii sănătății fizice, emoționale și asupra stării de bine în general (Brown, Smith, Schultz et al., 2009). Prin urmare, încercarea de a obține fericirea nu ar trebui centrată doar pe propria persoană. Fiind un suport pentru alții, oamenii pot ajunge să fie mai încrezători în abilitățile proprii, pot trăi emoții pozitive și pot dezvolta relații sociale autentice.

Surse utilizate:

Brown, S. L., Smith, D. M., Schulz, R., Kabeto, M. U., Ubel, P. A., Poulin, M., ... & Langa, K. M. (2009). Caregiving behavior is associated with decreased mortality risk. Psychological science, 20(4), 488-494.

Carver, C. S., Scheier, M. F., & Segerstrom, S. C. (2010). Optimism. Clinical psychology review, 30(7), 879-889.

DeNeve, K. M., & Cooper, H. (1998). The happy personality: a meta-analysis of 137 personality traits and subjective well-being. Psychological bulletin, 124(2), 197.

Kahneman, D., & Deaton, A. (2010). High income improves evaluation of life but not emotional well-being. Proceedings of the national academy of sciences, 107(38), 16489-16493.

Lykken, D., & Tellegen, A. (1996). Happiness is a stochastic phenomenon. Psychological science, 7(3), 186-189.

Lyubomirsky, S., King, L., & Diener, E. (2005). The benefits of frequent positive affect: Does happiness lead to success?. Psychological bulletin, 131(6), 803.

McMahon, D. M. (2004). From the happiness of virtue to the virtue of happiness: 400 BC–AD 1780. Daedalus, 133(2), 5-17.

Ryff, C. D., & Singer, B. H. (2008). Know thyself and become what you are: A eudaimonic approach to psychological well-being. Journal of happiness studies, 9(1), 13-39.

Seligman, M. E. (2002). Authentic happiness: Using the new positive psychology to realize your potential for lasting fulfillment. Simon and Schuster.

Szentagotai-Tătar, A., & David, D. (2017). Tratat de psihologie pozitivă. Iaşi: Editura Polirom.